Nicolae Volenti
| Nicolae Volenti | |
 Nicolae Volenti (fotografie din portretul colectiv al Junimii, 1883) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 iunie 1857 Galați, Principatul Moldovei |
| Decedat | 21 septembrie 1910 (53 de ani) Iași, Regatul României |
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași  |
| Cetățenie |  Regatul României |
| Ocupație | Poet, magistrat și om politic |
| Limbi vorbite | română franceză |
| Activitate | |
| Educație | Universitatea din Iași |
| Organizație | Societatea Junimea |
| Reprezentant | Partidul Conservator |
| Premii | Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer[*][1] |
Modifică date / text  | |
Nicolae Volenti (n. 17 iunie 1857, Galați[2] – d. 21 septembrie 1910, Iași) a fost un poet junimist minor, prozator și traducător.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Nicolae Volenti s-a născut în 1857 în familia avocatului Gheorghe Volenti.[3] După George Călinescu însă, numele real ar fi fost Răpede, dar poreclit Volintiru, de unde i se trage pseudonimul.[4]
A urmat studiile primare la Galați unde a urmat câteva clase la Liceul Vasile Alecsandri. A terminat liceul la Iași și a urmat studii de drept la Universitatea ieșeană, specializându-se apoi la Paris. După reîntoarcerea în țară a ocupat diverse posturi în justiție (judecător supleant la tribunalele din Putna și Tutova, judecător de instrucție la Brăila și Iași, prim-președinte al Tribunalului Iași) și a fost ales de două ori deputat din partea Partidului Conservator. Bolnav, s-a retras din magistratură în 1906.[3][5]
Activitatea literară
[modificare | modificare sursă]Nicolae Volenti a debutat la vârsta de 17 ani în paginile revistei Convorbiri literare după ce, cu un an înainte, versurile sale fuseseră refuzate cu un comentariu sarcastic specific Junimii: Ce v-am greșit? La 18 ani a publicat, la Galați, primul volum de versuri intitulat Cîteva strofe.[5]
Poet minor (deși G. Călinescu l-a etichetat mai târziu ca un poet cu totul debil,[6] era cunoscut printre junimiști ca gingașul Volenti, George Panu considerându-l ca „un spirit delicat literar”, dominat însă de neîncredere în sine și de timiditate[5]), Nicolae Volenti a fost influențat de Eminescu și Alecsandri și a compus pasteluri și satire dar și poezii cu conținut erotic sau meditații filozofice.[3]
Nicolae Volenti a fost interesat de literatura dramatică: a scris (în colaborare cu S. Frasin) piesa Mioara (1902) și a făcut parte din Comitetul teatral al Teatrului Național din Iași.[7] Ca traducător este cunoscut pentru transpunerea în limba română a piesei Le Passant de François Coppée și a unor poezii de Victor Hugo și Alfred de Musset.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Nicolae Volenti”. . p. 2. Wikidata Q12726685.
- ↑ Maftei, Ionel (). Personalități Ieșene vol.III Omagiu. Comitetul de cultură și educație socialistă al Județului Iași. p. 344.
- 1 2 3 4 Ionel Maftei, Personalități ieșene, vol. 3, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1972, p. 344-345.
- ↑ George Călinescu, Alexandru Philippide, Istoria literaturii romîne, vol. 3, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973, p. 43.
- 1 2 3 Dan Mănucă, „O scrisoare inedită a lui Nicolae Volenti către Vasile Pogor”, Anuar de lingvistică și istorie literară, Tom XXV, 1976, p. 115-120.
- ↑ George Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, Editura „Litera Internațional”, București, 2001, p. 154.
- ↑ Maftei, Ionel (). Personalități Ieșene vol.III Omagiu. Comitetul de cultură și educație socialistă al Județului Iași. p. 345.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Dan Mănucă, Scriitori junimiști, Editura Junimea, Iași, 1971.
- Eugen Lungu, Poeți de pe vremea lui Eminescu, antologie, prefață, consemnări critice și adnotări de Eugen Lungu, Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1990.
