Sari la conținut

Lucian Blaga

 Acest articol este semiprotejat pe termen nelimitat pentru a preveni vandalismul.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lucian Blaga
Lucian Blaga
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Lancrăm, Austro-Ungaria[5] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[6][1][2][3] Modificați la Wikidata
Cluj, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
Frați și suroriLionel Blaga  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCornelia Brediceanu[7] Modificați la Wikidata
CopiiDorli Blaga Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
 Regatul României
 Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
traducător
filosof
jurnalist
diplomat
eseist
profesor universitar[*]​
poet
scriitor
bibliotecar
dramaturg
libretist[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteromână[1]
germană[8] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Creștin, Frontul Renașterii Naționale, Partidul Națiunii, Partidul Național Popular
StudiiUniversitatea din Viena[9]
Activitatea literară
Activ ca scriitorperioada interbelică
Mișcare/curent literarmodernism, expresionism
PatronajUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
Specie literarăfilosofie, poezie, dramaturgie, eseistică, estetică
Operă de debutPoezia Pe țărm (1910) și studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914).
Opere semnificativePoemele luminii (1919)
Influențe
Platon, Goethe, Kant, Hegel, Schelling, Nietzsche, Spengler și Bergson
Membru titular al Academiei Române
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lucian Blaga (n. , Lancrăm, Austro-Ungaria – d. , Cluj, România) a fost un scriitor, eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

Biografie

S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș, care se afla atunci în comitatul Sibiu, făcând parte din Austro-Ungaria. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul preotului ortodox Isidor Blaga și al Anei (n. Moga).[10] Tatăl poetului fusese elev al Gimnaziului evanghelic din Sebeș, apoi al Liceului Brukenthal, de tradiție și cultură germană, din Sibiu.

Copilăria lui Lucian Blaga a fost marcată, după propria mărturie, de ceea ce scriitorul numea „o fabuloasă absență a cuvântului”,[11] fiindcă până la vârsta de patru ani nu a putut să vorbească, viitorul poet autodefinindu-se mai târziu într-un vers celebru: „Lucian Blaga e mut ca o lebădă”.[12]

Între 1902 și 1906 a urmat școala primară germană din Sebeș, iar între 1906 și 1914 a fost elev la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov, actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, unde preda și unchiul său, Iosif Blaga.[13][14] Doctor în filosofie, Iosif Blaga a fost autorul lucrării Teoria dramei, cu un tractat introductiv despre frumos și artă, considerată prima lucrare românească de proporții consacrată esteticii literaturii dramatice.[15]

Tatăl său a decedat în 1908, iar mama sa în 1933, la Sibiu, la vârsta de 74 de ani. Și unul dintre frații poetului, Longin Blaga, a murit la Sibiu, în august 1949.

Între 1914 și 1916 a urmat cursurile Institutului Pedagogic-Teologic din Sibiu. După refugierea institutului la Oradea, în contextul Primului Război Mondial, Blaga și-a continuat studiile acolo din toamna anului 1916 până în iunie 1917, când a obținut licența în teologie.[16] În volumul autobiografic Hronicul și cântecul vârstelor, Blaga a explicat înscrierea la teologie prin dorința de a evita înrolarea în armata austriacă.[17] La Universitatea din Viena a urmat studii de filosofie și biologie. Teza sa de doctorat, Kultur und Erkenntnis (''Cultură și cunoaștere''), a fost predată în 1920 și susținută în 1921.[18] La Viena a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, studentă la medicină și viitoarea sa soție, fiica omului politic bănățean Coriolan Brediceanu.[19][20] Înaintea Marii Uniri s-a întors în Transilvania, iar la 1 decembrie 1918 l-a însoțit pe fratele său mai mare, Lionel Blaga, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.[21] În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă expresionismul.[17]

Lucian Blaga a decedat la 6 mai 1961, la Cluj, și a fost înmormântat în satul său natal, Lancrăm.[22]

Carieră

Debutul literar

În 1909, după moartea tatălui, familia lui Lucian Blaga s-a mutat la Sebeș.[23] Debutul literar a avut loc în ziarul arădean Tribuna (mai târziu Tribuna Poporului), unde a publicat poezia Pe țărm în 1910.[24] În 1911 a efectuat o călătorie de studii în Italia împreună cu colegii de liceu.[24] Debutul filosofic s-a produs în 1914, în ziarul arădean Românul, cu textul Reflexii asupra intuiției lui Bergson, semnat cu pseudonimul Ion Albu.[25]

Activitatea publică și academică

În 1919 a publicat la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.[26][27] Volumul Poemele luminii a apărut în același an și la Editura Cartea Românească din București.[26]

Prima sa dramă, Zamolxe, a apărut inițial în ziarul Voința în 1920, iar în 1921 a fost publicată în volum la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”.[28] În 1921, Academia Română i-a decernat Premiul „Adamachi” pentru debut, iar în 1922 Universitatea din Cluj a premiat piesa Zamolxe.[29] În același an, primele sale traduceri de poezie în limba germană au fost publicate în revista cernăuțeană Die Brücke.[30] În anii 1924–1925 a locuit la Lugoj.[31] A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru în comitetul de direcție al revistei Cultura și colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.[29]

Revenit în România reîntregită, a activat în presa românească din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj.[32] A fost ales membru titular al Academiei Române în 1936.[33] Discursul său de recepție, rostit la 5 iunie 1937, s-a intitulat Elogiul satului românesc.[34]

În 1938 a fost numit profesor universitar la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Cluj, la catedra de Filosofia Culturii, creată pentru el.[35] După Dictatul de la Viena, s-a refugiat la Sibiu în perioada 1940–1946, în contextul refugiului Universității din Cluj la Sibiu și Timișoara.[35][36] La Sibiu a editat revista bilunară de filosofie Saeculum, apărută în anii 1943–1944.[35][37]

În anii refugiului sibian, a avut un rol important în formarea tinerilor din Cercul literar de la Sibiu, iar Ion Desideriu Sârbu l-a avut profesor și mentor.[38][39] După revenirea la Cluj, a ținut prelegeri la Facultatea de Litere și Filosofie între 1946 și 1948. În 1948 a fost înlăturat din învățământ, iar catedra de Filosofia Culturii s-a desființat.[35] Împreună cu el au fost înlăturați de la catedră conferențiarul și discipolul său Ion Desideriu Sârbu și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.[31]

După îndepărtarea de la catedră, în 1948, a lucrat la filiala din Cluj a Academiei Române, inițial ca bibliograf.[13] Între 1949 și 1951 a fost cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie, apoi bibliotecar-șef între 1951 și 1954 și director adjunct între 1954 și 1959 la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.[13][31] În această perioadă nu i-au mai fost publicate volume originale, iar activitatea sa literară s-a orientat mai ales spre traduceri.[31]

În această perioadă a publicat mai multe traduceri, între care Faust de Johann Wolfgang Goethe,[40] Natan înțeleptul de G. E. Lessing,[41] volumul Din lirica universală și Opere de G. E. Lessing.[13] O parte din creația sa rămasă nepublicată în timpul vieții a apărut postum.[13] Tot în acești ani a lucrat la romanul cu elemente autobiografice Luntrea lui Caron, publicat pentru prima dată în 1990.[22]

Imaginea lui Lucian Blaga pe o marcă poștală din Republica Moldova (1995)
Casa din Cluj în care a locuit Lucian Blaga în ultima parte a vieții

Activitatea diplomatică

În 1926 a intrat în serviciul diplomatic, fiind numit atașat de presă la Varșovia. Ulterior a ocupat funcții similare la legațiile României din Praga, Berna și Viena.[42] A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga și Berna între 1926 și 1936, iar la Viena între 1936 și 1937.[43] După instalarea guvernului condus de Octavian Goga, în 1937, a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe.[44] În perioada 1938–1939 a fost ministru plenipotențiar al României în Portugalia.[45] Cariera sa diplomatică s-a încheiat în 1939, după revenirea din Portugalia, odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea.

Propus pentru premiul Nobel

Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus, în 1956, de către Rosa del Conte și criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi Premiul Nobel pentru Literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice.[46][47] Nominalizările pentru Premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an.[48]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v • d • m 

Opera

Volume

Cicluri de versuri editate postum

  • Vârsta de fier 1940-1944
  • Cântecul focului
  • Corăbii cu cenușă
  • Ce aude unicornul
  • At the Court of Yearning. Poems.1989, SUA.

Dramaturgie

  • 1921 - Zamolxe, mister păgân
  • 1923 - Tulburarea apelor, dramă
  • 1925 - Daria, dramă în patru acte
  • 1925 - Ivanca
  • 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic
  • 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte
  • 1930 - Cruciada copiilor
  • 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze
  • 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
  • 1944 - Arca lui Noe
  • 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)

Filosofie

În operele sale filosofice a fost în mare parte influențat de Friedrich Nietzsche și Oswald Spengler și a glorificat natura și misticismul național.[49] Filosofia sa este originală, îmbinând panteismul și ortodoxia. A utilizat elemente ale expresionismului, atât în lucrările sale filosofice cât și în poemele și piesele de teatru. În Encyclopedia Britannica, articolul Romanian literature. The 20th century. Between the wars menționează: „Poet și eseist, Lucian Blaga a încercat să dea un fundament filosofic pentru descrierea caracteristicilor naționale românești, în parte determinate de condițiile geografice.”

Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii:

  • 1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă.
  • 1944 - Trilogia culturii în trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii
  • 1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare.
  • Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.

Aforisme

  • 1919 - Pietre pentru templul meu
  • 1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente
  • 1945 - Discobolul, aforisme și însemnări
  • 1977 - Elanul insulei, editată postum

Proza

  • Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965, ediția a II-a 1973
  • Luntrea lui Caron, roman (autobiografic), editat postum, 1990, ediția a II-a (integrală), 1998, ediția a III-a, 2006

Volume de eseuri și studii filozofice

  • 1922 - Cultură și cunoaștere
  • 1924 - Filosofia stilului
  • 1925 - Fenomenul originar
  • 1925 - Fețele unui veac
  • 1926 - Daimonion
  • 1931 - Eonul dogmatic
  • 1933 - Cunoașterea luciferică
  • 1934 - Censura transcendentă
  • 1934 - Orizont și stil
  • 1936 - Spațiul mioritic
  • 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română
  • 1937 - Geneza metaforei și sensul culturii
  • 1939 - Artă și valoare
  • 1940 - Diferențialele divine
  • 1941 - Despre gândirea magică
  • 1941 - Religie și spirit
  • 1942 - Știință și creație
  • 1947 - Despre conștiința filosofică
  • 1948 - Aspecte antropologice

Eseuri publicate postum

  • 1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea
  • 1968 - Zări și etape
  • 1969 - Experimentul și spiritul matematic
  • 1972 - Isvoade
  • 1977 - Ființa istorică
  • 1977 - Încercări filosofice

Volume traduse în limba franceză

  • 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan).
  • 1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci).
  • 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).

Volume traduse în limba bulgară

  • 1985 – Нeподoзирани стъпала - антология, изд. Haродна Култура, София (Nebănuitele trepte, antologie, 200 de poezii traduse de Ognean Stamboliev și Nikolai Zidarov, Editura Narodna Kultura, Sofia, 1985)
  • 2012 – Поеми на свeтлината, изд. Авангардпринт, България, 2012 (Poemele luminii, poeme și eseuri, traducere și prefață de Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint, Bulgaria, 2012)

Volume traduse în limba maghiară

  • Mágikus virradat (Răsărit magic), traduceri de Áprily Lajos, Baranyi Ferenc, Franyó Zoltán, Gáldi László, Garai Gábor, Ignácz Rózsa, Jékely Zoltán, Kiss Jenő, Lendvay Éva, Szemlér Ferenc, Takács Tibor, Editura Európa, Budapest, 1965.[50]
  • Manole mester (Meșterul Manole), traducere de Markó Béla, Editura Kriterion, Bukarest, 1984.[51]

Corespondență

  • Corespondență, 1989
  • Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania (1941-1948), 1995
  • De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu (corespondență), 1995
  • Corespondență de familie, 2000

Traduceri

Ediții de referință

  • Opere, ediție îngrijită de Dorli Blaga, vol. I-XII, București, Editura Minerva, 1974-1995
  • Opere, ediție critică și studiu introductiv de George Gană, vol. I-V, București, Editura Minerva, 1982-1993

Premii literare și distincții. Afilieri

  • 1931 - Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa II, pentru litere și opere literare[53]
  • 1935 - Primește Premiul C. Hamagiu al Academiei Române pentru activitatea dramatică și poetică din ultimii ani.
  • 1936 - Este ales membru titular al Academiei Române. Este exclus din Academie în 1948 și repus în drepturi în 1990.
  • 1949 - Academia Română îi încredințează redactarea a două capitole din Istoria filosofiei românești.

Aprecieri

Filatelie

Lucian Blaga pe bancnota de 5000 de lei (bătrânețe), ediția 1998
Lucian Blaga pe bancnota de 200 de lei (tinerețe), ediția 2006

Notafilie

  • Banca Națională a României a emis, în 1998, o bancnotă, cu valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Lucian Blaga, la bătrânețe.
  • Portretul lui Lucian Blaga a fost gravat pe aversul bancnotei cu valoare nominală de 200 de lei (RON), emisă de Banca Națională a României, în 2006.

Galerie

Note

  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Lucian Blaga” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Lucian Blaga” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  3. 1 2 „Lucian Blaga” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  4. ↑ „Lucian Blaga”. International Music Score Library Project. Wikidata Q523660. Accesat în .
  5. ↑ „Lucian Blaga”.
  6. ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Блага Лучиан (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  7. ↑ „Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor”.
  8. ↑ „Lucian Blaga”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  9. ↑ Mircea Flonta. „Blaga, Lucian”.
  10. ↑ Scriitori români. București: Editura Științifică și Enciclopedică. . p. 74.
  11. ↑ Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012, pagina 11.
  12. ↑ Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012, pagina 12.
  13. 1 2 3 4 5 „Blaga, Lucian”. Memorie și cunoaștere locală. Accesat în .
  14. ↑ „Istoric”. Colegiul Național „Andrei Șaguna”, Brașov. Accesat în .
  15. ↑ Titus Lates. „Blaga, Iosif”. Enciclopedia Online a Filosofiei din România. Accesat în .
  16. ↑ „Lucian Blaga, student la Oradea”. Dacoromania. Accesat în .
  17. 1 2 Blaga, Lucian (). Hronicul și cântecul vârstelor. Editura Tineretului.
  18. ↑ Mircea Flonta. „Blaga, Lucian”. Enciclopedia Online a Filosofiei din România. Accesat în .
  19. ↑ „Lucian Blaga, „Din streașina curat-a veșniciei"”. Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș. . Accesat în .
  20. ↑ Nicoleta Demian. „Obiecte de Patrimoniu și Povestea Lor – V”. Muzeul Național al Banatului. Accesat în .
  21. ↑ Dan Falcan. „Tânărul Lucian Blaga, martor la Marea Unire de la Alba Iulia”. Historia. Accesat în .
  22. 1 2 „Luntrea lui Caron”. Humanitas. Accesat în .
  23. ↑ „Lucian Blaga”. lucianblaga.eu. Accesat în .
  24. 1 2 „Lucian Blaga - poetul din Lacrăm, orgoliul județului Alba”. Revista Timpul Alba. Accesat în .
  25. ↑ Gheorghe Vlăduțescu (). „Începuturile filozofice ale lui Lucian Blaga” (PDF). Caietele Blaga. Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș. Accesat în .
  26. 1 2 Lucian Blaga. „Poemele luminii”. Biblioteca Digitală BCU Cluj. Accesat în .
  27. ↑ Lucian Blaga. „Pietre pentru templul meu”. Biblioteca Digitală BCU Cluj. Accesat în .
  28. ↑ „Lucian Blaga, Zamolxe. Mistere păgâne, 1921, cu dedicație olografă”. Historic. Accesat în .
  29. 1 2 „Lucian Blaga”. Humanitas. Accesat în .
  30. ↑ „Die Lyrik von Lucian Blaga im deutschen Kulturraum” (PDF). Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  31. 1 2 3 4 „Lucian Blaga – un mare gânditor şi creator de cultură”. Rador. . Accesat în .
  32. ↑ „Lucian Blaga”. Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba. Accesat în .
  33. ↑ „Membri români ai Academiei Române – litera B”. Academia Română. Accesat în .
  34. ↑ Lucian Blaga. „Elogiul satului românesc”. Revista Memoria. Accesat în .
  35. 1 2 3 4 „Personalități ale vieții universitare din Transilvania”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  36. ↑ „Istoric”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  37. ↑ „Saeculum: revistă de sinteză culturală: fondator Lucian Blaga”. Biblioteca Digitală BCU Cluj. Accesat în .
  38. ↑ „Ion D. Sîrbu şi Cercul literar de la Sibiu”. Ramuri. Accesat în .
  39. ↑ „Sîrbu, Ion Desideriu”. Memorie și cunoaștere locală. Accesat în .
  40. ↑ Ioana Constantin, Goethes Faust in rumänischer Übertragung – ein Blick auf die Übersetzungsvarianten der Szene Nacht bei Lucian Blaga und Ștefan Augustin Doinaș, Germanistische Beiträge, Band 24, 2016
  41. ↑ UN SECOL DE CULTURĂ: Debutul poetic al scriitorului Lucian Blaga, Agerpres, 24 aprilie 2019
  42. ↑ „Diplomatul Lucian Blaga”. Muzeul Național al Literaturii Române. . Accesat în .
  43. ↑ „Lucian Blaga, diplomat”. Radio România Internațional. . Accesat în .
  44. ↑ „125 de ani de la nașterea poetului, dramaturgului, filosofului și diplomatului Lucian Blaga”. Muzeul Național al Literaturii Române. . Accesat în .
  45. ↑ „Lucian Blaga, un diplomat la Curțile Dorului”. Institutul Cultural Român. Accesat în .
  46. ↑ Gheorghe Grigurcu, „Blaga în amurg”, România literară - anul 2006, numărul 32, arhivat din original la , accesat în
  47. ↑ „Premiul Nobel pentru Literatură, o istorie controversată”, Historia, arhivat din original la , accesat în
  48. ↑ „"Nomination Database"”. Nobelprize.org. Nobel Media AB 2014. Web. Accesat în .
  49. ↑ Biographical Dictionary of Central and Eastern Europe in the Twientieh Century. Editat de Wojcieh Roszkowski , Jan Kofman. Routledge, New York, 2016
  50. ↑ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 296.
  51. ↑ Réthy Andor, Újvári Mária, Váczy Kálmánné, Romániai magyar könyvkiadás 1960-1986, accesibil online
  52. ↑ Goethe Faust în traducerea lui Lucian Blaga, Humanitas, 2015, ISBN 978-973-50-5001-6
  53. ↑ „Decretul regal nr. 3.214 din 22 septembrie 1931 pentru acordarea Ordinului «Meritul Cultural»”, Monitorul Oficial (230), p. 8438, , accesat în

Referințe critice (volume)

  • László Gáldi, Contributions à l'histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga, Budapest, 1972
  • George Gană, Opera literară a lui Lucian Blaga, București, Editura Minerva, 1976
  • Lucian Blaga interpretat de..., București, Editura Eminescu, 1981
  • Dan C. Mihăilescu, Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj, Editura Dacia, 1984
  • Ion Pop, Lucian Blaga - universul liric, București, Cartea Românească, 1981
  • Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul poetic, vol. I-II, Timișoara, Facla, 1981-1983
  • Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul dramatic, Timișoara, Facla, 1985
  • Ion Bălu, Lucian Blaga, București, Editura Albatros, 1986
  • Dumitru Micu, Lirica lui Blaga, București, Editura pentru Literatură, 1967
  • Dumitru Micu, Estetica lui Lucian Blaga, București, Editura Științifică, 1970
  • Dumitru Micu, Lucian Blaga: autofăurirea prin logos, București, Editura Constelații, 2003
  • Mircea Itu, Indianismul lui Blaga, Prefață de Cicerone Poghirc, Brașov, Editura Orientul latin, 1996.
  • Romulus Vulcănescu, Izvoare de cultură, București, Editura Sport-Turism, 1988.
  • Mircea Itu, Marele Anonim și cenzura transcendentă la Blaga. Brahman și māyā la Śaṅkara, în Caiete critice 6-7 (236-237), București, 2007, pag. 75-83.
  • Sergiu Al-George, Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească: Brâncuși, Eliade, Blaga, Eminescu, București, Editura Eminescu, 1981.
  • Mircea Itu, Blaga and Śaṅkara, în revista Universității Alma Mater, vol. I, nr. 1, Sibiu, Editura Alma Mater, 2008.
  • Marta Petreu, Blaga, între legionari și comuniști, Editura Polirom, 2021.

Bibliografie

Lectură suplimentară

  • Lucian Blaga printre contemporani, I. Oprișan, 1995
  • Marica, Valentin. Conținutul sufletesc al satului - idee la Octavian C. Tăslăuanu și Lucian Blaga. În: Studii de istorie și critică literară. Florești, Editura Limes, 2023, p. 54-64. ISBN 978-606-799-655-5
  • Caietele Blaga: Festivalul Internațional "Lucian Blaga". Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, ISSN 1842435X
  • Blaga, Dorli.Tatăl meu, Lucian Blaga, București: Humanitas, 2015

Vezi și

Legături externe

Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Lucian Blaga.

Articole biografice

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lucian_Blaga&oldid=17897553