Venerabil (catolicism)
Venerabil este un stil, titlu sau epitet folosit în unele biserici creștine și temple budiste. Titlul este adesea acordat persoanelor sfinte pentru perfecțiunea și înțelepciunea lor spirituală.[1]
Biserica Ortodoxă
[modificare | modificare sursă]În Biserica Ortodoxă, termenul „venerabil” este dat sfinților monahali (greacă modernă ὅσιος, slavă bisericească преподобный). Un sfânt monahal care a fost martirizat pentru credință este numit un venerabil martir.[2][1]
Procedura Bisericii Catolice
[modificare | modificare sursă]În Biserica Catolică, după ce un catolic decedat a fost declarat „slujitor al lui Dumnezeu” de către un episcop și propus spre beatificare de către papă, acesta poate primi titlul de „venerabil” în cadrul procesului de investigare care precede o posibilă canonizare. Declarația nu confirmă că persoana se află în Rai, ci doar că a trăit o viață considerată „eroică în virtute”, în sensul virtuților teologice (credință, speranță, caritate) și al virtuților cardinale (prudență, dreptate, cumpătare, tărie). Următoarea etapă este beatificarea, în mod normal condiționată de un miracol atribuit mijlocirii candidatului, moment din care acesta primește titlul de „Fericit”. Canonizarea presupune recunoașterea unui alt miracol. De exemplu papii Pius al XII-lea și Ioan Paul al II-lea au fost declarați venerabili de Papa Benedict al XVI-lea în decembrie 2009, iar Ioan Paul al II-lea a fost declarat sfânt în 2014.[3][4]
Cauza unei persoane decedate în faimă de sfințenie poate fi inițiată de oricine în fața episcopului diecezei unde aceasta a murit. Episcopul dispune o anchetă eparhială care adună mărturii și documente, cu sprijinul unei comisii de istorici, teologi și juriști. Dosarul este apoi transmis Dicasteriului pentru Cauzele Sfinților, care numește un raportor însărcinat cu întocmirea sintezei numite positio. Aceasta este evaluată de un colegiu de cardinali și episcopi, care poate emite „decretul eroicității virtuților”, prin care candidatul devine „venerabil”. Pentru martiri nu este necesar un astfel de decret, fiind suficientă confirmarea martiriului. Cu excepția martirilor, un miracol este necesar pentru beatificare, iar un al doilea pentru canonizare.[5]
Se poate întâmpla ca unele considerente externe (religioase, politice, media etc.) să blocheze procesul pentru o oarecare perioadă. Unul din cele mai recente exemple este cel al arhiepiscopului Óscar Romero (1917-1980), ucis în timpul oficierii liturghiei, venerat ca sfânt în poporul din El Salvador, a cărui beatificare oficială a trenat în timpul pontificatelor papilor Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, dar care a fost recunoscută de papa Francisc pe 23 mai 2015.[6][7] La 14 octombrie 2018 papa Francisc l-a canonizat.[8]
Câțiva venerabili
[modificare | modificare sursă]- Étienne Douaihy (1630-1704), patriarh al Bisericii Maronite, declarat venerabil în 2008.
- Louise de France (1737-1787), fiică a lui Ludovic al XV-lea, devenită carmelită, declarată venerabilă în 1873.
- François Libermann (1802-1852), declarat venerabil în 1910.
- Théodelinde Bourcin-Dubouché (1809-1863), fondatoare a Surorile Adorației Reparatoare, recunoscută venerabilă în 1913.
- Matt Talbot (1856-1925), muncitor, fost alcoolic, terțiar francisan, declarat venerabil în 1975.
- Jacques Sevin (1882-1951), preot iezuit, cofondator al Scoutismului din Franța, declarat venerabil în 2012.
- Auguste Arribat, preot și Drept între popoare.
- Léon Papin Dupont, recunoscut venerabil de sfântul Ioan Paul al II-lea, papă, la 21 martie 1983.
- Pius al XII-lea, papă, declarat venerabil în 2009.
- Benoîte Rencurel, declarat venerabil tot în 2009.
- Faustino Pérez-Manglano, declarat venerabil în 2011.
- József Mindszenty, arhiepiscop și cardinal, declarat venerabil de papa Francisc, la 12 februarie 2019.
- Magdeleine Hutin, călugăriță și fondatoare, recunoscută venerabilă de papa Francisc, în octombrie 2021.
- Robert Schuman, părinte al Uniunii Europene, declarat venerabil în 2021.
Biserica Anglicană
[modificare | modificare sursă]În Comuniunea Anglicană, „Venerabilul” (prescurtat „Ven.”) este titlul dat de obicei unui arhidiacon.[9][10]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Caridi, Cathy (), Making Martyrs East and West, Cornell University Press, ISBN 978-1-5017-5723-5, accesat în
- ↑ Challis, Natalia (), „Glorification of Saints in the Orthodox Church”, Russian History, 7 (1), pp. 239–246, doi:10.1163/187633180x00157, ISSN 0094-288X, accesat în
- ↑ Pentin, Edward (). „Report: Pope Francis Says John Paul II to Be Canonized April 27”. National Catholic Register. Accesat în .
- ↑ Sanctorum Mater, vatican.va, accesat la 30 iunie 2025.
- ↑ fr Michel Dubost; Stanislas Lalanne (). Théo. Les saints. Fleurus.
- ↑ fr „Le martyre de Mgr Romero a continué après sa mort, déplore le pape François”. Accesat în ..
- ↑ ro Papa Francisc despre Oscar Romero, Catholica.ro, 25 mai 2015.
- ↑ ro Predica papei Francisc la canonizare, Vatican News, 14 octombrie 2018. Accesat la 27 decembrie 2019.
- ↑ "List of Abbreviations", Crockford's Clerical Directory website.
- ↑ „Forms of Address for Anglican Clergy”. www.anglican.ca. Accesat în .
