Venantius Fortunatus
| Venantius Fortunatus | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Venantius Honorius Clementianus Fortunatus  |
| Născut | anii 530 d.Hr.[1] Valdobbiadene, Veneto, Italia |
| Decedat | 609 d.Hr. (79 de ani) Poitiers, Francia |
| Religie | Biserica Catolică[2] |
| Ocupație | hagiograf[*] poet scriitor compozitor |
| Limbi vorbite | latina medievală[3] |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 14 decembrie |
| Statutul canonizării | sfânt |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Venantius Fortunatus (în latină Venantius Honorius Clementianus Fortunatus; n. anii 530 d.Hr., Valdobbiadene, Veneto, Italia – d. 609 d.Hr., Poitiers, Francia) a fost un poet și imnograf creștin din secolul al VI-lea. Hirotonit preot, acesta a devenit spre sfârșitul vieții episcop de Poitiers. Considerat sfânt, este comemorat liturgic la data de 14 decembrie[4].
Biografie
[modificare | modificare sursă]Autor de poeme latine
[modificare | modificare sursă]Venantius Fortunatus a fost de origine italiană (unii speculează că provenea dintr-o veche familie romană datorită celor patru nume ale sale, fapt rar în acea epocă), originar din Duplavilis (actuala localitate Valdobbiadene) de lângă Treviso, în regiunea Veneto. A avut cel puțin o soră, numită Titiana. În tinerețe, a studiat gramatica, poezia, dreptul și elocvența la Ravenna.
În jurul vârstei de treizeci și cinci de ani, în anul 565, după ce s-a vindecat de o oftalmie, a plănuit să meargă la Tours pentru a vizita mormântul Sfântului Martin, căruia îi atribuia vindecarea sa. A traversat Alpii, a urcat pe valea Rinului prin Noricum, Raetia și Austrasia, unde a fost primit regește de către Sigebert I și soția sa, regina Brunehaut, pentru care a nutrit o profundă admirație.
La Metz, în timpul festivităților ocazionate de căsătoria lui Sigebert cu Brunehaut, Fortunatus a încântat invitații cu un poem liric în versuri latine, în care o prezenta pe Brunehaut ca pe o nouă Venus, iar pe Sigebert ca pe un nou Ahile.
Sedus de grația și inteligența reginei Brunehaut, el i-a dedicat o parte din cele mai frumoase scrieri ale sale. Aceasta i-a inspirat, printre altele, un epitalam cu „gust antic”, în care elogiază frumusețea ei:
„Mai strălucitoare, mai radioasă decât lampa eterului, focul pietrelor prețioase cedează în fața strălucirii chipului tău, ești o altă Venus și zestrea ta este imperiul frumuseții tale [...]. Spania a adus pe lume o perlă nouă.”
Cu aceeași voce cu care a cântat-o pe Brunehaut și a deplâns în versuri mișcătoare moartea surorii acesteia, Galswintha, ucisă prin trădare de către Chilperic I, el nu a ezitat să laude virtuțile regale ale lui Fredegunda. Evoluând în înalta societate francă, a întâlnit mai multe femei din dinastia merovingiană, printre care regina Ultrogothe, văduva lui Childebert I, și prințesele Théodechilde și Berthovère, fiicele lui Theuderic I și Theudebert I.
Imnograf creștin
[modificare | modificare sursă]Poet rafinat, el a compus numeroase imnuri creștine remarcabile prin profunda lor sensibilitate spirituală, precum și prin tehnica muzicală, având o influență considerabilă asupra compoziției liturgice din secolele posterioare. Unele dintre acestea, precum Vexilla Regis și Pange lingua (imnul utreniei din timpul Patimilor), sunt încă renumite și cântate frecvent în cadrul ceremoniilor liturgice ale Bisericii Catolice de rit latin.
I-a adresat lui Syagre d'Autun acrostihuri, rugându-l să le picteze în vestibulul palatului său[5][6].
Opere
[modificare | modificare sursă]Printre operele sale se pot menționa:
- unsprezece cărți de Poeme;
- In laudem sanctæ Mariæ (În lauda Sfintei Maria);
- un poem în patru cânturi despre viața Sfântului Martin;
- o elegie despre distrugerea Regatului Thuringiei, atribuită Sfintei Radegunda;
- imnuri bisericești, printre care Vexilla Regis și Pange lingua;
- viețile în proză ale sfinților: Germain (episcop de Paris), Médard de Noyon, Remi de Reims, Albin de Angers, Marcel, Radegunda și o expunere a credinței catolice după simbolul Sfântului Atanasie din Alexandria;
- De ecclesia Parisiaca, poem despre catedrala din Paris.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Venance Fortunat” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Venance Fortunat” (în engleză). Statele Unite ale Americii: Catholic-Hierarchy.org[*]. Wikidata Q3892772. Accesat în .
- ↑ „Venance Fortunat”. Corpus Corporum[*]. Wikidata Q24911740. Accesat în .
- ↑ „Sfântul Venance Fortunat” (în franceză). Nominis. . Accesat în .
- ↑ Nisard, Désiré (). Collection des auteurs latins, avec la traduction en français: Ausone, Sidoine Apollinaire, Fortunat (Colecția autorilor latini, cu traducerea în franceză: Ausone, Sidonius Apollinaris, Fortunatus) (în franceză). Paris: Firmin-Didot.
- ↑ Deschamps, Paul; Thibout, Marc (). La peinture murale en France. Le haut Moyen Âge et l'époque romane (Pictura murală în Franța. Înaltul Ev Mediu și epoca romanică) (în franceză). Paris: Librairie Plon. p. 12.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Venance Fortunat la Wikimedia Commons- „Sfântul Venance Fortunat” (în franceză). Nominis. . Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în latină). The Latin Library. Accesat în .
- „Traductions des Poésies mêlées et de la vie de saint Martin (Traduceri ale Poeziilor amestecate și ale Vieții sfântului Martin)” (în franceză). Remacle. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în engleză). Encyclopædia Britannica. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în germană). Brockhaus. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în daneză). Den Store Danske Encyklopædi. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în engleză și germană). Deutsche Biographie. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în italiană). Dizionario biografico dei Friulani. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în italiană). Dizionario biografico degli italiani. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în italiană). Enciclopedia italiana. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în italiană). Enciclopedia De Agostini. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în croată). Hrvatska Enciklopedija. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în norvegiană). Store norske leksikon. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în italiană). Treccani. Accesat în .
- „Venance Fortunat” (în franceză). Encyclopædia Universalis. Accesat în .
