Sari la conținut

Otariide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Otariidae

Neophoca cinerea
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
DomeniuEukaryota
SupraregnHolozoa
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
PhylumChordata
SubîncrengăturăVertebrata
InfraîncrengăturăGnathostomata
SupraclasăSarcopterygii
ClasăMammalia
SubclasăTetrapodomorpha
InfraclasăElpistostegalia
SupraordinLaurasiatheria
OrdinCarnivora
MagnordinBoreoeutheria
SubordinCaniformia
InfraordinPinnipedia
Familie
Otariidae[1][2][3][4]
J.E.Gray, 1825
Sinonime
Otarioidea J.E.Gray, 1825
Arctocephalinae

Otariidele sau focile cu urechi[5] (Otariidae) sunt o familie de mamifere marine care cuprinde formele cele mai puțin specializate dintre pinipede. Pielea este subțire și acoperită cu două straturi de peri (unii scurți, lânoși și alții lungi - de contur), cu excepția membrelor anterioare și posterioare, care sunt golașe. Membrele posterioare (înotătoarele posterioare) sunt bine dezvoltate și le pot îndrepta înainte și așeza sub abdomen ca să se sprijine pe ele, participând împreună cu membrele anterioare (înotătoarele anterioare) la cățărarea și deplasarea pe uscat. La înot se folosesc de membrele anterioare. Când se odihnesc în largul mărilor și oceanelor, scot în afara apei și mișcă membrele în diferite poziții. La cap se observă distinct urechile externe mici. Au vibrize netede. Formula dentară este: 3•1•4•2/2•1•4•1; incisivii superiori sunt bifizi. Craniile au evidente procese supraorbitale și creste sagitale - aceasta din urmă mult mai dezvoltată la masculi.

Masculii au testiculele în scrot, iar femelele au două perechi de mamele. Au un dimorfism sexual pronunțat. Sunt animale poligame ce trăiesc în colonii mari.

Sunt răspândite mai ales în mările sudice, în zona vânturilor vestice. Numai unele trec ecuatorul spre nord, dar numai în Oceanul Pacific.

Această familie cuprinde 16 specii.[6][7]

  1. „Integrated Taxonomic Information System” (în engleză). . Wikidata Q82575. Accesat în .
  2. Don E. Wilson; DeeAnn Reeder, „Class Mammalia Linnaeus, 1758” (PDF), Animal Biodiversity: An Outline of Higher-level Classification and Survey of Taxonomic Richness, pp. 56–60, Wikidata Q19302303
  3. Don E. Wilson; DeeAnn Reeder, ed. (). Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (în engleză) (ed. 3). Baltimore: Johns Hopkins University Press. ISBN 0-8018-8221-4. LCCN 2005001870. OCLC 57557352. OL 3392515M. Wikidata Q1538807.
  4. Andrew T. Smith; Yan Xie; Darrin P. Lunde; Don E. Wilson; W. Christopher Wozencraft; Robert S. Hoffmann; Wang Sung; John R. MacKinnon (), Andrew T. Smith; Yan Xie, ed., A Guide to the Mammals of China. (în engleză), Ilustrator: Federico Gemma, Princeton: Princeton University Press, p. 427, OL 18549022W, Wikidata Q19604469
  5. Dumitru Murariu (). Din lumea mamiferelor. Volumul VI - Mamifere acvatice. București: Editura Academiei Române. p. 163. ISBN 978-973-27-2109-4.
  6. Dumitru Murariu. Din lumea mamiferelor. Mamifere acvatice. Volumul VI. Editura Academiei Romane București, 2012
  7. Don E. Wilson, DeeAnn M. Reeder. Mammal Species of the World : A Taxonomic and Geographic Reference. Johns Hopkins University Press; 3rd edition, 2005
  • Victor Pop. Zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 2, Mamiferele. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1962.
  • Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967.
  • Berta, A., and L. Sumich (1999) Marine Mammals: Evolutionary Biology. San Diego: Academic Press.
  • Gentry, R. L (1998) Behavior and Ecology of the Northern Fur Seal. Princeton: Princeton University Press.
  • Perrin, W. F., B. Würsig, and J. G. M. Thewissen (2002) Encyclopedia of Marine Mammals. San Diego: Academic Press.
  • Riedman, M. (1990) The Pinnipeds: Seals, Sea Lions and Walruses. Berkeley: University of California Press.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]