Emilia Plater
| Emilia Plater | |
.jpg) Emilia Plater. Gravură din secolul al XIX-lea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2]  Vilna, Imperiul Rus[3][4] |
| Decedată | (25 de ani)[1][2] Vainežeris(d), Seynsky Uyezd(d), Regatul Congresului, Imperiul Rus |
| Înmormântată | Kapčiamiestis[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (boală) |
| Părinți | Franciszek Ksawery Plater[*] Anna Mohl[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Polonia |
| Ocupație | militar luptător pentru libertate[*] soldat[*] |
| Limbi vorbite | poloneză |
Modifică date / text  | |
Contesa Emilia Plater (Broel-Plater, lituaniană Emilija Pliaterytė; n. 13 noiembrie 1806, Vilnius, Imperiul Rus – d. 23 decembrie 1831, Justianowo, Polonia Congresului) a fost o revoluționară și facea parte din șleahtă[5] din Uniunea statală polono-lituaniană.[6][7][8] Crescută în spirit patriotic, a luptat în Revolta din Noiembrie, în timpul căreia a strâns o mică unitate, a participat în numeroase lupte și a primit gradul de capitan al trupelor rebele poloneze. Înainte de sfârșitul Revoltei, s-a îmbolnăvit și a murit.
Cu toate că nu a participat în nicio luptă importantă, povestea ei a fost larg mediatizată și a inspirat opere de artă și de literare. Este o eroină națională în Polonia și Lituania. A fost omagiată de artiști polonezi și de către popor în general ca un simbol al femeilor luptând pentru națiune. Este numită Ioana d'Arc a Lituaniei.[9]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Viața timpurie
[modificare | modificare sursă]Emilia Plater s-a născut în Vilnius în familie nobilă.[10] Familia ei se trage din Westfalia, dar a fost polonizată.[11] O mare parte din familie s-a mutat în Livonia în secolul al XV-lea, iar mai târziu în Lituania.[10]
Părinții ei, Franciszek Ksawery Plater și Anna von der Mohl (Anna z Mohlów), au divorțat când ea avea 9 ani, în 1815.[12] A fost crescută de rude îndepărtate, Michał Plater-Zyberk și Izabela Helena Syberg zu Wischling, în conacul lor din Līksna, în apropiere de Daugavpils.[12] Primind o bună educație a ajuns să aprecieze eforturile lui Tadeusz Kościuszko și ale Prințului Józef Poniatowski.[13] A fost crescută într-un mediu care punea în valoare istoria Poloniei, iar printre eroii ei din literatură se numără Wanda și Grażyna din poemul lui Adam Mickiewicz.[12] De asemenea o admira pe Laskarina Bouboulina, o eroină a Războiului de Independență al Greciei,[12] Anna Dorota Chrzanowska, eroina din Războiul Polonez-Otoman (1672–1676),[12] precum și Ioana d'Arc.[13]
În 1823, unul dintre verii ei a fost înrolat forțat în Armata Imperială Rusă ca pedeapsă pentru celebrarea Constituției de la 3 mai 1791; se crede că acest incident a fost unul dintre evenimentele majore din viața ei și i-a stimulat atitudinea pro-poloneză și anti-rusă.[11] În 1829, a început un tur al istoriei Uniuneii statale polono-lituaniană, vizitând Varșovia și Cracovia, și câmpul de luptă al Bătăliei de la Raszyn. Mama ei a murit un an mai târziu; tatăl ei recăsătorit a refuzat să-și vadă fiica.[12] După izbucnirea Revoltei din Noiembrie împotriva Imperiului Rus, a fost una dintre zecile de femei care s-au alăturat Revoltei și cea mai faimoasă dintre ele.[12]
Revolta
[modificare | modificare sursă]Un document de pe 25 Martie conține declarația ei în care spune că s-a alăturat Revoltei din propie inițiativă și că a sperat toată viața că un astfel de moment se va ivi.[12] Și-a tăiat părul, și-a pregătit o uniformă și a organizat și echipat un grup de voluntari, vorbind cu pasiune în fața unei mulțimi pe 29 martie.[12] Unitatea ei era compusă din arpoximativ 280 de pedeștri, 60 de trupe de cavalerie și câteva sute de țărani cu coase de război.[14]
În aprilie 1831 se spune că a ocupat orașul Zarasai, cu toate că istoricii nu știu cu certitudine dacă acest eveniment a avut loc.[12] Pe 30 aprilie și-a unit forțele cu unitatea condusă de Karol Załuski.[12] Pe 4 mai a luptat în bătălia de la Prastavoniai. Pe 5 mai, a fost martoră la pătrunderea Generalului Dezydery Chłapowski în zonă cu o forță mare, preluând comanda unităților luptând în fostul Mare Ducat.[12]
După ce polonezii au fost înfrânți de către ruși la Šiauliai, Generalul Chłapowski a decis să treacă granița în Prusia.[12] Plater l-a criticat pentru această decizie, a refuzat să urmeze ordinele și a continuat lupta. Totuși, la scurt timp de la separare, s-a îmbolnavit grav. Nu s-a vindecat și a murit într-un conac al familiei Abłamowicz în Justinavas pe 23 decembrie 1831.[12] A fost înmormântată în satul Kapčiamiestis, lângă Lazdijai.[15] După înăbușirea Revoltei, moșia i-a fost confiscată de către autoritățile ruse.[15]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 „Emilia Plater (Broel-Plater)” (în poloneză). Internetowy Polski Słownik Biograficzny[*]. Wikidata Q96022943.
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Sejm-Wielki.pl profile ID: psb.23121.11”. sejm-wielki.pl[*].
- ↑ Robin Morgan (1 November 1996). Sisterhood is Global: The International Women's Movement Anthology. Feminist Press. p. 559. ISBN 978-1-55861-160-3. Retrieved 4 September 2012.
- ↑ "Litwa: przewodnik", Tomasz Krzywicki, Oficyna Wydawnicza "Rewasz", 2005, s. 196
- ↑ „W pamięci potomnych”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Shastouski, K. "Grób Emilii Broel-Plater - wieś Kopciowo okręg olicki". Retrieved 19 November 2016.
- ↑ Plikūnė, Dalia. "Lietuviškoji Žana d'Ark – grafaitė, atsisakiusi tekėti už caro generolo ir pasirinkusi visai kitą gyvenimo kelią". DELFI.lt. Retrieved 30 July 2017.
- 1 2 Jerzy Jan Lerski (1996). Historical dictionary of Poland, 966-1945. Greenwood Publishing Group. p. 444. ISBN 978-0-313-26007-0. Retrieved 27 February 2011.
- 1 2 Heart of Europe. Oxford University Press. pp. 248–249. ISBN 978-0-19-164713-0. Retrieved 6 September 2012.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Stefan Kieniewicz, Emilia Plater, Polski Słownik Biograficzny, Tom XXVII, Zakład Narodowy Imenia Ossolińskich I Wydawnictwo Polskieh Akademii Nauk, 1983, p.652
- 1 2 Ellen Berry (1 July 1995). Genders 22: Postcommunism and the Body Politic. NYU Press. p. 71. ISBN 978-0-8147-1248-1. Retrieved 4 September 2012.
- ↑ Dioniza Wawrzykowska-Wierciochowa (1982). Sercem i orężem Ojczyźnie służyły: Emilia Plater i inne uczestniczki powstania listopadowego, 1830-1831. MON. p. 180. ISBN 978-83-11-06734-9. Retrieved 7 September 2012.
- 1 2 Stefan Kieniewicz, Emilia Plater, Polski Słownik Biograficzny, Tom XXVII, Zakład Narodowy Imenia Ossolińskich I Wydawnictwo Polskieh Akademii Nauk, 1983, p.653
