Analiză

Pentru alte sensuri, vedeți Analiză (dezambiguizare).

Analiza este o cercetare atotcuprinzătoare, sistematică prin care obiectul sau subiectul cercetat este descompus în părțile sale, iar acestea sunt ordonate, cercetate și evaluate. Un rol important joacă și conexiunile dintre elemente și integrarea lor. În filosofie, analiza este metoda prin care un gânditor, un cercetător etc. pleacă de la efect la cauză, de la general la particular, de la compus la simplu.

Analiza este o metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare amănunțită a unei probleme. (În chimie) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive.

Analiză versus sinteză

Fenomen de diferențiere și selecție opus sintezei, analiza se realizează în strânsă legătură cu aceasta. La nivel intelectual, analiza produce efecte de segregație, de totală detașare a elementelor și relațiilor, transformându-se în abstracție. Analiza reflexivă se poartă asupra fenomenelor și conținuturilor mentale. Analiza la nivel intelectual se efectuează prin intermediul unor cunoștințe sintetice și în cadrul unor considerații sintetice a întregului. În legătură cu rezolvarea de probleme, Serghei Rubinștein, un psiholog sovietic, a descoperit și propus strategia de „analiză prin sinteză” pe care o caracterizează astfel: „În procesul gândirii, obiectul este inclus tot mai mult în noi legături și datorită acestui fapt își dezvăluie noi calități care se fixează în noi concepte; din obiect, astfel, cumva, se extrage un nou conținut, obiectul pare că de fiecare dată se întoarce pe o altă latură, prezentând noi calități.”

Analiza cauzală

Analiza cauzală este un corp de metode de cercetare și analiză din cadrul științelor sociale. Ipoteza principală a analizei cauzale presupune o indeterminare relativ completă dintre variabilele procesului analizat. Între aceste variabile se stabilesc raporturi cantitative de dependență, de tip cauză-efect. Se cuantifică, de asemenea, efecte ale acțiunii altor variabile ce nu intră (sau nu pot fi măsurate) în acel proces. După identificarea mecanismelor de determinare univocă sau reciprocă dintre variabile, se poate stabili ordinea temporală în care intră în acțiune fiecare dintre variabile. Odată stabilit modelul procesului, se pot emite predicții despre evoluția sa ulterioară.